Vehiculele cu abur

Primul vehicul acţionat de abur poate fi considerat cel realizat în jurul anului 1672 de către călugărul iezuit flamand Ferdinand Verbiest. Acesta era un fel de jucărie pentru împăratul Chinei, deci incapabilă să transporte pasageri.

Adevăratele vehicule cu acţionare prin forţa aburului au apărut în Europa din perioada revoluţiei industriale, când maşinile încep să joace un rol tot mai important. Francezul Nicolas-Joseph Cugnot realizează, în 1770 şi 1771 (după unele surse în 1769), un fel de cărucior propulsat prin forţa aburului şi destinat să transporte greutăţi, invenţie care totuşi s-a dovedit ineficientă. Ulterior, acest dispozitiv a fost preluat şi dezvoltat de forţele armate pentru deplasarea tunurilor. Nici aici nu a avut prea mare succes, deoarece avea o viteză prea mică (maxim 4 km/h) şi nu avea prea mare autonomie de deplasare (circa 15 minute).

În 1784, englezul William Murdoch realizează un vehicul bazat pe acelaşi principiu. Americanul Oliver Evans expune, în 1797, realizarea unui proiect similar. În 1801, Richard Trevithick realizează un fel de locomotivă, numităThe Puffing Devil şi care putea circula pe drumuri rutiere. Însă problemele ridicate de direcţie, supensie şi starea drumurilor au făcut ca acest proiect să fie redirijat către domeniul feroviar.

În penultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, Ivan Kulibin din Rusia realizează un vehicul similar, dar prevăzut şi cu îmbunătăţiri ca: volant, frână, cutie de viteze. Din nefericire, interesele guvernului ţarist nu au stimulat dezvoltarea acestui vehicul.

Primul patent american în domeniul autovehiculelor a fost acordat lui Oliver Evans în 1789, dar era vorba despre un fel de vehicul-amfibie care putea să se deplaseze şi pe apă, graţie unei roţi cu palete cu care era înzestrat. Primul autovehicul propriu-zis, care a fost patentat în SUA, a fost vehiculul propulsat prin forţa aburilor şi realizat de J.W. Carhart în 1871.

În perioada ce a urmat, printre alte realizări similare, putem menţiona vehiculele construite de cehul Josef Božek, cel realizat de englezul Walter Hancock şi cel realizat de francezul Amédée Bollée. Acesta din urmă realizează în 1873 primul automobil cu 12 locuri (L’Obéissante) şi care putea atinge 40 km/h. De asemenea sunt aduse o serie de îmbunătăţiri şi inovaţii, cum ar fi: sistemul de frânare, de ghidare a direcţiei, reglarea vitezei.

Automobilele electrice

În 1828, maghiarul Ányos Jedlik realizează un model primitiv de motor electric şi o dată cu acesta şi un vehicul propulsat electric. În 1834, fierarul american Thomas Davenport, inventatorul motorului de curent continuu, realizează un vehicul propulsat de acest motor care se deplasa pe un ghidaj circular înzestrat cu conductori electrici de alimentare.

În 1835, olandezii Sibrandus Stratingh şi Christopher Becker realizează un automobil electric în miniatură, acţionat de baterii nereîncărcabile. În 1838, scoţianul Robert Davidson construieşte o locomotivă electrică ce atinge 6 km/h. Între anii 1832 şi 1839, compatriotul său, Robert Anderson realizează un vehicul electric acţionat de baterii nereîncărcabile.

În 1899, belgianul Camille Jenatzy depăşeşte 100 km/h cu un vehicul electric denumit Jamais Contente, de formă aerodinamică asemănătoare unui obuz.

Motoarele cu ardere internă

Primele încercări de construire a unor astfel de motoare au fost sortite eşecului, deoarece combustibilii fluizi necesari arderii încă nu apăruseră. Un exemplu ar fi dispozitivul cu cilindru şi piston realizat de Christian Huygensşi asistentul său, Denis Papin, care poate fi considerat o primă formă a motorului cu ardere internă.

În 1807, elveţianul François Isaac de Rivaz realizează un motor cu ardere internă care utiliza un amestec de hidrogen şi oxigen şi aprinderea se efectua prin scânteie electrică,iar în 1826, englezul Samuel Brownrealizează un vehicul similar pe care îl testează pe un deal de lângă Londra. Belgianul Étienne Lenoir testează în 1860 automobilul său, ce consuma hidrogen, deplasându-se cu acesta de la Paris la Joinville-le-Pont, parcurgând 9 km în aproape 3 ore. Ulterior acesta aduce şi unele inovaţii, cum ar fi carburatorul modificat care permitea şi utilizarea petrolului lampant drept combustibil.Americanul George Brayton îmbunătăţeşte acest carburator în 1872 şi astfel realizează prima maşină care să funcţioneze cu petrol lampant.

În 1862, Alphonse Beau de Rochas introduce ciclul în patru timpi, mărind raportul de compresie şi implicit randamentul acestui motor. Din nefericire, din motive financiare, acest proiect nu este transpus în practică. În 1872,Nikolaus Otto aplică inovaţia lui Rochas şi astfel obţine ceea ce ulterior va fi denumit motorul Otto. Tot în acelaşi an, Nikolaus Otto, Eugen Langen şi Gottlieb Daimler pun bazele firmei Gastmotoren Fabrik Deutz AG. Patru ani mai târziu, Gottlieb Daimler pune la punct acest nou tip de motor, pe care, în 1889, René Panhard şi Émile Levassor îl fixează pe o caroserie şi astfel obţin un vehicul de călători cu patru locuri.

În 1877, inventatorul german Siegfried Marcus realizează un vehicul dotat cu un motor în patru timpi, invenţie trecută neobservată la acea epocă.

Édouard Delamare-Deboutteville, împreună cu asistentul său, realizează un vehicul care avea să îi poarte numele şi care a fost patentat şi probat în 1884. Acesta utiliza drept combustibil benzină, motiv pentru care carburatorului i s-au adus anumite modificări.

În jurul anului 1870, inventatorul austriac Siegfried Marcus realizează primul vehicul propulsat cu benzină. În 1883, acesta patentează un sistem de aprindere cu magnetou. O altă inovaţie a acestuia o constituiecarburatorul cu perii rotative.

În 1891, prin Paris încep să circule automobilele fabricate de Panhard şi Levassor, echipate cu motor de tip Benz. Sunt vândute primele maşini fără cai marca Peugeot sub licenţa Panhard & LevassorÎnsă primele motoare moderne cu benzină cu adevărat eficace au fost realizate de Karl Benz, invenţie patentată pe 29 ianuarie 1886, pe care a utilizat-o la o maşină cu trei roţi. În 1885, Gottlieb Daimler realizează un motor cu ardere internă, care utiliza drept combustibil benzina şi în anul următor, împreună cu Wilhelm Maybach, proiectează un automobil care să nu mai semene cu un vehicul tras de cai şi prevăzut cu un astfel de motor.

Inovații

În 1880, Fernand Forest realizează primul magnetou de joasă tensiune, iar cinci ani mai târziu carburatorul cu flotor şi nivel constant. În 1891, Wilhelm Maybach perfecţionează carburatorul cu flotor introducând şi o duză cu ac. Unul dintre primele automobile pe patru roţi care să funcţioneze cu benzină a fost realizat de englezul Frederick William Lanchester în 1895, care a introdus ca inovaţie frâna cu disc.

Norvegianul John J. Tokheim inventează pompa de benzină, invenţie brevetată în 1901, prin intermediul căreia debitul de carburant se menţine constant şi astfel creşte randamentul motorului.

Fraţii Édouard şi André Michelin inventează anvelopa pneumatică, iar în 1895 construiesc primul autovehicul dotat cu pneuri la roţi. Încă din 1845 scoţianul Robert William Thomson introduce bandajul din cauciuc, a cărui vulcanizare o brevetase Charles Goodyear în 1839. În 1887, John Boyd Dunlop înlocuieşte acel bandaj cu o cameră pneumatică, iar efectul a constat în mărirea confortului la viteze mari, reducerea zgomotului şi creşterea aderenţei roţilor.

Epoca veteranilor

Prima producţie în serie de automobile a fost iniţiată de Karl Benz în 1888 în Germania, al cărui licenţă a fost preluată şi în Franţa de către Emile Roger.

În jurul lui 1900, este introdusă şi în Franţa şi SUA producţia în serie de automobile. Prima companie care se va ocupa în exclusivitate de acest domeniu este Panhard et Levassor, fondată în 1889 şi care are ca realizare notabilă introducerea motorului în patru timpi pe un vehicul care putea transporta patru persoane. Doi ani mai târziu apare celebra Peugeot.

În 1898, Louis Renault produce primele sale automobile. La începutul secolului al XX-lea, industria automobilului ia amploare în Europa occidentală. Astfel în Franţa în 1903 sunt realizate 30.204 automobile, reprezentând 48,8% din producţia mondială a acelui an.

În America anului 1893, fraţii Charles şi Frank Duryea pun bazele lui Duryea Motor Wagon Company, care devine prima companie nord-americană producătoare de automobile. Totuşi supremaţia în acea epocă avea să o deţină firma Olds Motor Vehicle Company, cunoscută ulterior ca Oldsmobile (condusă de Ransom E. Olds), cu linia sa de producţie înfiinţată în 1902. Tot de ordinul miilor pe an produceau în acea epocă şi firmele Cadillac (formată dinHenry Ford Company). Winton Automobile şi Ford Motor Company.

În anul 1900 se desfăşoară primul Congres Internaţional al Automobilului.

Urmăriţi pagina web şi veţi afla mai multe istorii interesante de la Auto-Asistenţă SRL